
Comitetul Patrimoniului Mondial a adăugat astăzi 13 situri culturale pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și o extensie la un sit cultural existent în Mexic.
Peisajul minier Roșia Montană (România), a fost înscris simultan pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, în așteptarea eliminării amenințărilor la adresa integrității sale reprezentate de posibile activități extractive. Aceste adăugiri au fost făcute în timpul celei de-a 44-a sesiuni extinse a Comitetului Patrimoniului Mondial, desfășurată online și prezidată de la Fuzhou (China), care examinează candidaturile atât din 2020, cât și din 2021. Inscripția siturilor pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO este programată să continue până pe 28 iulie.
România, Situl Roșia Montană este situat în zona minieră a Munților Apuseni din vestul României, Roșia Montană reprezintă cel mai semnificativ, extins și complex loc subteran, cunoscută zonă minieră de aur roman .
Alburnus Maior, a fost locul unei exploatări extinse de aur în timpul Imperiului Roman.

De-a lungul a 166 de ani începând cu anul 106 e.n., romanii au extras aproximativ 500 de tone de aur de pe amplasament realizând lucrări complexe, diferite tipuri de galerii subterane în valoare totală de 7 km și un număr de roți de apă în patru locaţii subterane cunoscute pentru minereul lor de înaltă calitate. Tabletele de scris din lemn acoperite cu ceară au furnizat informații juridice, socio-economice, demografice și lingvistice detaliate despre activitățile miniere romane, nu doar în Alburnus Maior, ci și în întreaga provincie dacică. Situl demonstrează o îmbinare a tehnologiei miniere romane importate cu tehnici dezvoltate local, necunoscute în altă parte, în acele timpuri. Exploatarea pe amplasament a fost, de asemenea, efectuată, deși într-o măsură mai mică, între epoca medievală și epoca modernă.

Activităţile extractive ulterioare înconjoară și traversează galeriile romane. Ansamblul este amplasat într-un peisaj agro-pastoral care reflectă în mare măsură structurile comunităților care au susținut minele între secolele XVIII și începutul secolului XX. Site-ul a fost, de asemenea, înscris pe Lista patrimoniului mondial în pericol din cauza amenințărilor reprezentate de planurile de reluare a exploatării miniere, care ar deteriora o mare parte a peisajului minier inscris, se arată în comunicatul UNESCO.